Locuitorii Tării Crisurilor s-au obisnuit cu toponimicele locale pentru apele curgătoare. Numele râurilor pe care le văd zilnic nu au o semnificatie deosebită. Fie că este vorba de Crisul Repede, Crisul Negru, Crisul Alb, Crisul Văratec, Crisul Băitei, Crisul Mic, Crisul Pietros, Poiana Crisului, acestea toate reprezintă simple denumiri de ape. Predecesorii le-au botezat Crisuri, adică “râuri de aur” sau “râuri cu aur” pentru că în undele lor limpezi au zărit lucind firicelele pretiosului metal, fapt care le-a sugerat existenta unor zăcăminte de aur în
apropierea izvoarelor. Legenda spune că demult, pe când oamenii si uriasii trăiau împreună, jos, în câmpie, trăia un crai lacom după aur care a auzit că în muntii dinspre răsărit ar fi o baie (mină) de aur foarte mare. Dar locul unde se afla aceasta nu-l stia decât Cris-cel-Bătrân si cei trei fii ai săi. Craiul a pus soldatii să-i prindă, i-a închis si i-a bătut, doar-doar v-a afla de la ei unde este comoara. Bătrânul a murit în chinuri, dar nu a divulgat secretul cel mare. Feciorii, înspăimântati, au hotărât să destăinuie locul si să scape cu viată, să poată răzbuna moartea bătrânului lor tată. Au pornit ei spre soare-răsare, spre locul băii de aur, cu pasi nesiguri, însotiti de soldatii de pază. După trei zile si trei nopti de mers istovitor, cei trei tineri nu s-au mai înteles în privinta drumului de urmat, fiecare arătând altă cale. Feciorul cel mare zicea că trebuie tinut drumul spre răsărit, ceilalti doi drumul bun ar fi mai la miazăzi. Fiind iute din fire, fratele cel mare se supără pe ceilalti doi si porni val-vârtej încotro gândea el că e bine, însotit de o parte dintre soldatii craiului. Mijlociul, un flăcău bălan, si mezinul, un băietandru oaches, au apucat-o spre miazăzi. Dar după un timp, fratelui mai mic i se păru, totusi, fratele cel mare avu dreptate si o luă si el spre soare-răsare. Au rătăcit ei asa, însotiti de soldatii craiului, multe zile si nopti în căutarea băii de aur. În cele din urmă, fecirul care apucase spre miazăzi dădu în munti peste comoară. Dar în clipa în care vru s-o arate soldatilor, iesi din baie Vâlva Comorii si îl fermecă, prefăcându-l pe în stană de piatră iar pământul călcat de picioarele lui apă curgătoare. La fel făcu si cu ceilalti doi frati ai săi, ca acestia să nu poată găsi niciodată comoara. Nici soldatii nu avură o soartă mai bună, Vâlva Comorii transformându-i în ape mici repezi curgătoare. Asta este povestea celor trei căutători ai băii de aur care au devenit Crisul Repede, cel iute din fire, Crisul Negru, cel oaches, si Crisul Alb, cel bălan, si a soldatilor crăiesti care-i însoteau, deveniti, de asemenea, crisuri . Stzanele lor de piatră vor mai fi si acum la izvoarele râurilor, de nu le-o fi măcinat ploile si vânturile. Pe timpul lui DAN-CAPITAN au venit ursitoarele la fereastra sa si i-au spus ca in ziua cand copila ce i s-a nascut va ajunge la varsta de 12 ani va veni imparatul zmeilor s-o rapeasca , astfel nu va putea scapa pe Orelia (AURELIA), decat zidind intr-un varf de munte o cetate si s-o ascunda acolo pana cand zmeul , dupa ce va fi incercat toate mijloacele ca sa o poata topi , va veni odata in forma de calugar, spunandu-i ca de acum inainte poate sa fie libera. In urma acestei ursie, capitanul DAN zideste pe un deal de deasupra Hategului o cetate si inchide pe acolo pe mica Orelia de unde se zice ca acea cetate a capatat numele Orelia, punand la poarta pe doi viteji din basme ca sa pazeasca, sa se lupte cu zmeul in sabii, in buzdugane, cand va veni sa rapeasca copila. Cand s-a implinit 12 ani, vine imparatul zmeilor, zmeul se aseaza pe muntele cel mai inalt, Retezat, de unde isi arunca buzduganul asupra cetatii.Ce doi viteji l-au atacat pe zmeu. Dar datorita faptului ca nu puteau lupta piept la piept cu acesta, au scos bardele de la suliti si le-au aruncat amandoi asupra zmeului, lovind si retezand varful muntelui. Zmeul s-a maniat si s-a aruncat jos, prefacandu-se in raul Strei, un rau mare si furios. Streiul curge cu o repeziciune mare peste stanci si se indreapta asupra muntelui Orlea, sa sa-l distruga si s-o rapeasca pe Aurelia. Pana astazi Streiul loveste cu o putere furioasa in poalele muntelui Orlea, si pana astazi inca sade ascunsa sub muntele Orlea, frumoasa copila a capitanului Dan.
